# Grăsimea din corp susține imunitatea și reproducerea. Ce se întâmplă când rezervele scad prea mult

> La femeile adulte sănătoase, grăsimea corporală este, orientativ, de 20-29%. Restricțiile severe pot afecta hormonii, imunitatea și oasele.

Publicat: 9 octombrie 2026, 12:25 · Autor: Adina Cojocaru · Categorie: [Sănătate](https://leila.ro/articole/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://leila.ro/grasimea-din-corp-sustine-imunitatea-si-reproducerea-ce-se-intampla/ · Publicație: Leila

![Bărbat evaluându-și nivelul de grăsime corporală](https://leila.ro/wp-content/uploads/2026/10/grasime-corporala-1024x683.jpg)

**Persoanele care slăbesc până la niveluri foarte mici de grăsime corporală prin restricții alimentare severe pot ajunge să piardă masă musculară, să aibă oase mai fragile și dereglări hormonale. La unele sportive, menstruațiile devin neregulate sau dispar. Rezervele de grăsime participă la funcționarea organismului, de la reglarea energiei până la reproducere.**

Excesul are, la rândul său, consecințe: este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare, diabet de tip 2, anumite cancere și osteoartrită, potrivit BBC. Procentul potrivit de grăsime diferă însă de la o persoană la alta.

„Trebuie să ne iubim grăsimea”, a declarat pentru BBC Elif Oral, endocrinologă și profesoară de medicină la University of Michigan. „Are o funcție biologică atât de importantă”, a adăugat endocrinologa.

Grăsimea alimentară este cea consumată prin hrană, în timp ce grăsimea corporală reprezintă o formă de stocare a energiei. După masă, carbohidrații sunt descompuși în glucoză, proteinele în aminoacizi, iar grăsimile în acizi grași, componente pe care organismul le poate folosi drept combustibil.

Când aportul caloric depășește în mod constant energia consumată, celulele adipoase, numite adipocite, depozitează surplusul sub formă de lipide și își măresc volumul. Țesutul adipos funcționează totodată ca un organ activ, care contribuie la reglarea proceselor din corp.

Mikael Ryden, profesor de cercetare clinică și experimentală a țesutului adipos la Karolinska Institute din Suedia, compară acest țesut cu un depozit specializat: primește nutrienți în perioadele de abundență și îi eliberează când este nevoie de energie. Mecanismul i-a ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască perioadelor cu hrană puțină.

Celulele adipoase comunică și cu restul organismului prin hormoni care transmit informații despre rezerve și sațietate. Elif Oral explică rolul leptinei, unul dintre cei mai studiați dintre acești hormoni: semnalul că există suficientă energie permite creierului să susțină procese precum reproducerea și lupta împotriva infecțiilor. În absența leptinei, aceste funcții pierd din prioritate.

Țesutul adipos participă și la menținerea temperaturii. Grăsimea albă stochează energie și oferă izolație termică. Grăsimea brună și cea bej conțin celule specializate care consumă energie pentru a produce căldură.

Jessica Maung, cercetătoare doctorandă în boli metabolice la University of Michigan, explică faptul că reducerea excesivă a țesutului adipos prin restricție calorică severă poate perturba funcționarea organelor. Corpul încearcă să economisească energie: activitatea sistemului imunitar este afectată, mușchii încep să fie degradați pentru a furniza combustibil, iar formarea și repararea oaselor au de suferit.

Aceste schimbări duc la fragilitate și cresc riscul de fracturi, spune Fredrik Karpe, profesor de medicină metabolică la University of Oxford. El atrage atenția și asupra lipsei rezervelor necesare pentru a face față unei infecții grave sau unei alte urgențe medicale.

La bărbații care devin extrem de slabi din cauza unei alimentații insuficiente pe termen lung pot scădea testosteronul, nivelul de energie și performanța fizică. În situații extreme, consecințele pot fi fatale. Anorexia nervoasă, o tulburare de sănătate mintală, poate provoca leziuni de durată ale organelor sau deces.

Mai multe studii au asociat greutatea suplimentară la vârsta mijlocie și la vârste înaintate cu șanse mai bune de supraviețuire în timpul unei boli critice. Deși persoanele cu obezitate dezvoltă mai frecvent boli cardiovasculare, probabilitatea de a muri din cauza lor este mai mică decât la persoanele mai slabe care au aceleași afecțiuni. Această asociere este cunoscută drept paradoxul obezității.

Potrivit Elif Oral, rezervele de grăsime par să ajute organismul să reziste unor evenimente cardiace grave, accidentelor vasculare cerebrale și altor boli acute. Formularea descrie o asociere observată în cercetări, fără a stabili o țintă de greutate pentru fiecare persoană.

Experții intervievați își exprimă îngrijorarea că idealul unei siluete extrem de slabe revine în atenție, în unele cazuri alimentat de popularitatea medicamentelor pentru slăbit. Reperele generale privind compoziția corporală sunt următoarele:

- Bărbații adulți sănătoși tind să aibă aproximativ 10-20% grăsime corporală.
- Femeile adulte sănătoase tind să aibă aproximativ 20-29% grăsime corporală.
- Persoanele care trăiesc cu obezitate tind să aibă peste 30% grăsime corporală.

„Este foarte dificil să indicăm un interval exact”, a explicat Ryden pentru BBC despre stabilirea unui nivel optim. Necesarul poate varia între persoane, sexe și grupuri etnice; intervalele generale nu sunt ținte individuale.

Sportivii tind să aibă mai puțină grăsime corporală. Tamara Hew-Butler, cercetătoare în performanță sportivă la Wayne State University din Detroit, și colegii săi au evaluat peste 700 de sportivi prin scanări Dexa, care măsoară compoziția corpului, inclusiv grăsimea internă.

Cele mai mici valori identificate au fost de 10% la un bărbat și de 16% la o femeie. Unii participanți, care se antrenau regulat, credeau că aveau doar 1-2% grăsime corporală și au fost surprinși de rezultate.

## Măsurătorile de acasă au limite, iar locul unde se depune grăsimea contează

Grăsimea viscerală se află în jurul organelor interne, spre deosebire de cea situată sub piele. În exces, eliberează substanțe inflamatorii care cresc tensiunea arterială și perturbă acțiunea insulinei. Organismul controlează astfel mai greu glicemia, iar riscul de diabet de tip 2 crește.

Metodele de evaluare a grăsimii corporale oferă informații diferite:

- Scanarea întregului corp prin Dexa poate diferenția grăsimea, masa musculară și masa osoasă. Necesită echipament specializat și poate fi costisitoare.
- Testul pliurilor cutanate folosește un instrument special pentru a prinde și măsura grosimea stratului de grăsime de sub piele, în anumite zone. Nu măsoară direct grăsimea viscerală și poate indica valori înșelător de mici.
- Cântarele inteligente trimit prin corp un curent electric de intensitate mică pentru a estima masa de grăsime. Rezultatele sunt influențate de hidratare, ceea ce le limitează precizia. Nu arată unde este depozitată grăsimea și nu disting grăsimea viscerală de celelalte tipuri.

Măsurarea detaliată a procentului de grăsime nu este, în general, necesară pentru menținerea sănătății. Două raporturi obținute cu ajutorul unui centimetru pot oferi indicii despre distribuția acesteia.

Raportul dintre circumferința taliei și înălțime arată câtă grăsime abdominală centrală există în raport cu statura. După măsurarea taliei, raportul poate fi obținut și cu un calculator online. Intervalul considerat sănătos este de aproximativ 0,4-0,49.

Pentru raportul talie-șold, circumferința măsurată la nivelul buricului se împarte la circumferința din partea cea mai lată a șoldurilor. Valorile de peste 0,90 la bărbați și de peste 0,85 la femei sunt considerate ridicate: excesul de grăsime din jurul taliei indică o sănătate metabolică precară.

Indicele de masă corporală (IMC) nu estimează precis cantitatea de grăsime, deoarece nu o poate diferenția de mușchi. O persoană cu masă musculară mare și foarte puțină grăsime poate avea un indice ridicat.

Odată cu înaintarea în vârstă, masa de grăsime tinde să crească, în timp ce masa musculară și cea osoasă scad. În legătură cu efectele acestor schimbări asupra sănătății, relatarea medicală subliniază importanța alimentației adecvate, a mișcării și a exercițiilor de forță.