Sute de mii de români se trezesc obosiți chiar și după opt ore de somn, iar explicația nu ține de stres sau de o saltea incomodă. Apneea în somn este o afecțiune medicală care rămâne adesea nediagnosticată ani la rând, deși semnele ei apar în fiecare noapte.
în timpul somnului, respirația se oprește pentru câteva secunde, iar aceste episoade se pot repeta chiar și de zeci de ori pe oră. Creierul reacționează cu o microtrezire pe care pacientul nu o conștientizează, dar care împiedică instalarea somnului profund, odihnitor.
Ce este apneea în somn
Există două forme principale ale acestei tulburări. Cea mai frecventă este apneea obstructivă, care apare atunci când mușchii din zona gâtului se relaxează prea mult și blochează căile aeriene. Mult mai rară este apneea centrală, în care creierul pur și simplu nu mai trimite comanda de a respira pentru câteva momente.
Diagnosticul este dificil de pus de unul singur. De cele mai multe ori, partenerul de viață este cel care observă sforăitul puternic urmat de pauze în respirație. Altfel, afecțiunea este descoperită în urma unei investigații specifice, numită polisomnografie.
Riscurile ignorate ale unei nopți agitate
Lăsată netratată, apneea în somn nu înseamnă doar oboseală. Literatura de specialitate arată o legătură directă cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Hipertensiunea arterială, aritmiile, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral sunt mult mai frecvente la pacienții cu forme medii sau severe.
Iar problemele nu se opresc aici. Somnul fragmentat afectează concentrarea și memoria, crescând riscul de accidente. Studiile europene arată că riscul de accident la volan se dublează la șoferii cu apnee netratată. Mai mult, afecțiunea poate complica diabetul de tip 2, depresia și poate duce la scăderea libidoului.
Cifrele sunt clare.
„Așa a sforăit și tata”. De ce românii nu merg la medic
În România, sforăitul este văzut mai degrabă ca o problemă de confort, nu ca un simptom medical serios. Dar v-ați gândit vreodată ce se ascunde, de fapt, în spatele acestui zgomot nocturn? Motivele pentru care diagnosticul întârzie sunt multiple, după cum notează Jurnalulnational, de la numărul redus de laboratoare de somn și costurile investigațiilor, până la o reticență față de terapiile pe termen lung.
Există și o normalizare culturală a problemei. Nu de puține ori, scuza este: „Așa a sforăit și tata, și bunicul”. Numai că între un sforăit ocazional și unul întrerupt de pauze de respirație este o diferență medicală uriașă, pe care doar un specialist o poate clarifica.
Cum se pune diagnosticul și ce tratamente există
Pentru formele ușoare, ajustarea stilului de viață poate fi suficientă. Scăderea în greutate, renunțarea la fumat și la alcool seara pot aduce îmbunătățiri vizibile. Dar pentru cazurile moderate și severe, standardul de aur în tratament este terapia cu presiune pozitivă continuă, realizată cu ajutorul unui aparat CPAP.
Acest dispozitiv livrează un flux constant de aer printr-o mască, menținând căile aeriene deschise. Aparatele moderne sunt mici, silențioase și transmit date către aplicații mobile, permițând medicului să monitorizeze terapia de la distanță. E drept că adaptarea la mască poate dura câteva săptămâni. Alte opțiuni, în funcție de caz, includ dispozitive orale (similare unor proteze) sau, în situații rare, intervenții chirurgicale.
Ce aduce nou anul 2026
Anul 2026 aduce schimbări pozitive în abordarea tulburărilor de somn. Numărul centrelor specializate este în creștere, iar investigațiile la domiciliu cu dispozitive portabile devin o alternativă tot mai accesibilă pentru pacienții din afara marilor orașe.
Și digitalizarea joacă un rol important. Monitorizarea de la distanță prin intermediul aplicațiilor devine o practică uzuală, iar în paralel se discută despre includerea unor servicii de telemonitorizare în pachetele asigurărilor private. Până la urmă, veriga slabă rămâne educația publică. Campaniile de informare sunt rare, iar o noapte de somn odihnitor nu este un lux, ci o condiție esențială pentru sănătate.
