Un festival de film documentar din Polonia a reusit o performanta uluitoare, atragand anul trecut peste 180.000 de spectatori. Millennium Docs Against Gravity revine cu a 23-a editie, un eveniment care se desfasoara simultan in sapte orase poloneze intre 7 si 17 mai, urmand ca varianta online sa fie disponibila intre 19 mai si 1 iunie.
Un succes peste asteptari
Iar cifrele confirma succesul urias al acestui proiect cinematografic. Cum a ajuns, pe bune, un eveniment local la o asemenea amploare? Directorul festivalului, Artur Liebhart, ofera un raspuns direct: „Obiectivul nostru principal din prima zi a fost să construim un public de masă pentru documentare”.
Acesta a recunoscut ca a fost o misiune dificila. „A fost un obiectiv foarte ambițios și cred că suntem pe cale să îl atingem.” Să fim serioși, nu e deloc ușor să atragi publicul larg către acest gen cinematografic, adesea perceput ca fiind prea sobru. Numai ca echipa a stiut exact cum sa schimbe perspectiva. „Nu am [creat] acest festival doar pentru iubitorii înrăiți de documentare. Am vrea să îl facem pentru toată lumea”, explica directorul.
Mai mult decat filme
Secretul pare sa stea in experienta completa oferita spectatorilor, dincolo de marele ecran. „Nu este vorba doar de filme de calitate pe diverse teme, politică, cultură, cultură pop, ci și de crearea multor evenimente în jurul filmelor.” Astfel, organizatorii au pregatit concerte, expozitii foto si spectacole de dans menite sa stimuleze conversatiile.
Pe langa componenta culturala, festivalul integreaza si o sectiune puternica de industrie, cu peste 200 de delegati asteptati la Varsovia pentru masterclass-uri si sesiuni de pitching, dupa cum noteaza Revistaioana. „Am început să ne construim prezența în industrie în urmă cu cinci ani, iar răspunsul a fost enorm”, precizeaza Liebhart. „Dar a fost enorm pentru că ne poziționasem deja ca un eveniment dedicat filmului documentar care a construit un public într-o țară de 45 de milioane de locuitori din Europa Centrală.”
Un detaliu minunat (si demn de urmat) este grija pentru toti spectatorii. Fiecare proiectie din competitia principala va oferi sprijin real, organizatorii promitand ca filmele „vor avea un pachet complet de accesibilitate tehnică” pentru persoanele cu nevoi speciale.
Marea noutate a acestui an ramane lansarea Documentary Grand Prix pentru cel mai bun documentar al anului, acordat de FIPRESCI, premiu pe care Liebhart l-a numit „coroana” editiei curente.
Productii care te tin cu sufletul la gura
V-ati intrebat vreodata ce aduce un festival de o asemenea anvergura pe ecrane? Ei bine, deschiderea din 7 mai ii apartine regizorului polonez Michał Marczak cu filmul „Closure”, o explorare devastatoare a cautarii obsesive a unui tata pentru fiul sau disparut. Pelicula a castigat deja premiul cel mare la Festivalul International de Film Documentar de la Salonic.
Competitia principala abunda in titluri de exceptie. Pe lista se afla „Nuisance Bear” (regizat de Gabriela Osio Vanden si Jack Weisman), „Time and Water” de Sara Dosa, „A Child of My Own” de Maite Alberdi si „Yo (Love Is a Rebellious Bird)” de Anna Fitch si Banker White. Vor rula si premiere mondiale, precum „Bodies (of War)” de Małgorzata Szumowska si Michał Englert, dar si „Cooking Up Democracy” de Monika Treut. Aceasta din urma revine emotionant dupa ce a participat la prima editie din 2004 cu „Gendernauts: A Journey Through Shifting Identities”.
Noua sectiune Masters ii celebreaza pe marii cineasti, aducandu-i in prim-plan pe Raoul Peck cu „Orwell: 2 + 2 = 5” si pe Werner Herzog cu „Ghost Elephants”. Alte sectiuni captivante sunt „In the Name of the Father and the Son”, care exploreaza dinamica familiei, si „All Eyes on Palestine”, festivalul amintind ca anul trecut a deschis cu filmul controversat „Coexistence, My Ass!” de Amber Fares.
Adevarul in era digitala
Tema din acest an este „Searching” (Cautare). Intr-o perioada in care stirile ne coplesesc, Liebhart subliniaza nevoia urgenta de a gasi „sens în mijlocul haosului” actual. „Încercăm să arătăm prin obiectivul cineaștilor o lume pe care oamenii o pot înțelege”.
Dar lucrurile devin cu adevarat complicate cand ne uitam la continutul generat de inteligenta artificiala, care umple retelele sociale si face aproape imposibila distinctia dintre realitate si fictiune. In fata acestui fenomen ingrijorator, filmul documentar nu este doar arta, ci devine „o ancoră unde oamenii pot găsi ceva în care să aibă încredere.”
Asa cum spune chiar directorul festivalului, editia din acest an reprezinta „o căutare pentru a înțelege toate acestea.”
