O nouă direcție terapeutică prinde contur pentru pacienții care se confruntă cu diagnostice oncologice dificile. Daraxonrasib, un inhibitor oral al RAS, a generat răspunsuri obiective la 42% dintre pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular care prezintă mutații RAS. Această moleculă face parte din categoria terapiilor personalizate, adaptate profilului molecular specific al fiecărei tumori.
Rezultatele analizate provin dintr-o cohortă de 38 de persoane tratate anterior, în cadrul unui studiu de fază 1/2 coordonat de David Hong de la University of Texas MD Anderson Cancer Center. Conform datelor publicate în New England Journal of Medicine în anul 2026, durata mediană a răspunsului clinic la acest tratament a fost de 11,5 luni.
Grupul de pacienți inclus în această analiză parcursese deja etape de chimioterapie pe bază de platină și imunoterapie, fără a primi însă docetaxel. Detaliind contextul clinic, medicul David Hong a precizat: „Imunoterapia a îmbunătățit rezultatele pentru mulți pacienți cu cancer pulmonar non-microcelular, dar majoritatea acestor cancere progresează în cele din urmă. În acel moment, puținele opțiuni de tratament disponibile pentru acești pacienți au adesea un beneficiu clinic modest și toxicități substanțiale, astfel că aceste rezultate inițiale sunt încurajatoare”.
Alternative terapeutice și rate de supraviețuire
Pentru persoanele a căror boală avansează, docetaxelul rămâne opțiunea frecventă, chiar dacă are propriile limite. Datele istorice indică rate de răspuns cuprinse doar între 9% și 14% pentru acest medicament clasic. Supraviețuirea mediană fără progresia bolii în cazul acestuia este de 3 până la 4,5 luni, iar supraviețuirea generală atinge aproximativ 9 până la 12 luni. Există și alte eforturi de cercetare în domeniu, precum studiul LATIFY pentru cancerul pulmonar desfășurat de AstraZeneca, care a înregistrat un eșec.
În schimb, cohorta tratată cu noul inhibitor a înregistrat parametri diferiți, potrivit detaliilor publicate de Lyla. Mai exact, supraviețuirea mediană fără progresia bolii a fost de 8,3 luni cu daraxonrasib, iar supraviețuirea generală a ajuns la 16 luni. Pe lângă tratamentele medicamentoase, este cunoscut faptul că exercițiile fizice pot corecta disfuncția imună în cancerul pulmonar, însă terapiile țintite păstrează un rol distinct în gestionarea afecțiunii.
Reacții adverse și etapele următoare de cercetare
Tratamentul implică efecte adverse care necesită monitorizare atentă. Administrarea moleculei a provocat erupții cutanate la 90% dintre pacienți, iar pentru 8% dintre ei această reacție a fost de gradul 3 sau mai severă. Efectele asupra sistemului gastrointestinal au fost la rândul lor prezente, incluzând diaree la 73% dintre pacienți, greață la 62% și vărsături la 54%. Fiecare dintre aceste simptome a apărut la mai puțin de 10% dintre pacienți în formă de gradul 3 sau mai severă.
Aceste toxicități sunt considerate în mare parte gestionabile când sunt comparate cu alternativele disponibile, deși au avut un impact direct asupra modului de administrare. Din cauza reacțiilor adverse, 71% dintre pacienți au avut nevoie de modificarea dozei, în timp ce zece procente au întrerupt complet terapia.
Daraxonrasib nu este deocamdată un tratament aprobat pe scară largă, datele provenind dintr-o etapă incipientă de testare. Informațiile clinice prezentate la European Lung Congress 2025 au determinat însă inițierea studiului de fază 3, denumit RASolve 301. În cadrul noii etape de cercetare se folosesc doze cuprinse între 160 și 220 mg, medicii urmărind validarea siguranței și eficacității acestei opțiuni oncologice.
