În cazul unei persoane care suferă un stop cardiac în afara spitalului, fiecare minut fără resuscitare cardiopulmonară și defibrilare reduce cu 10% șansa de supraviețuire. Un model construit din 28.349 de cazuri produse în regiunea metropolitană a Parisului sugerează că dronele ar putea aduce mai repede un defibrilator, însă cercetarea nu a testat sistemul în condiții reale și nu a fost încă evaluată inter pares.

Echipa condusă de Matthieu Heidet, profesor de medicină de urgență la Spitalul Universitar Henri-Mondor din Créteil, Franța, a analizat stopurile cardiace produse între 2011 și 2024 în mai multe zone administrative din jurul Parisului, cu excluderea Parisului central, potrivit the Guardian. Cazurile au fost comparate cu amplasarea a 1.893 de defibrilatoare externe automate (AED) fixe, aparate care pot administra un șoc electric pentru restabilirea ritmului inimii.

Doar 30% dintre cazurile analizate s-au produs la maximum 500 de metri, măsurați pe rețeaua rutieră, de cel mai apropiat AED fix înregistrat, a precizat Hillary Minka, medic de urgență la Spitalul Lariboisi din Paris și prim-autor al studiului. Când cercetătorii au calculat dacă aparatul putea fi adus într-un drum dus-întors de cel mult cinci minute, numai 30-40% dintre cazuri aveau acces suficient de rapid la defibrilatoarele existente.

Dronele ar extinde acoperirea cu mai puține defibrilatoare fixe

Pentru ca 84,5% dintre cazuri să se afle la cel mult 500 de metri de un AED, ar fi fost necesare încă 910 aparate fixe. Acoperirea de 100% ar fi cerut 1.712 aparate suplimentare.

Modelul bazat pe drone a folosit o rază de operare de 3.900 de metri. În scenariul cu 100 de baze și 26 de AED-uri fixe suplimentare, peste 97% dintre cazuri s-ar fi aflat fie la maximum 500 de metri de un aparat fix, fie la aproximativ 4 km de o bază pentru drone.

Cu 200 de baze și doar patru AED-uri fixe noi, modelul ar fi acoperit peste 99% dintre cazuri. Într-o configurație mai detaliată, cu 200 de baze, 871 de amplasamente existente pentru AED-uri și patru amplasamente fixe suplimentare, drona ar fi ajuns în maximum cinci minute la aproape toate cazurile incluse în acoperirea calculată.

Bazele simulate au fost plasate în puncte unde există deja AED-uri, în stații de pompieri și la unități mobile de terapie intensivă. Aceste rezultate descriu însă o simulare construită pentru regiunea pariziană, nu performanța unui sistem pus efectiv în funcțiune.

Livrarea ar rămâne sub controlul serviciului medical de urgență

În sistemele reale descrise de Heidet, drona este activată de dispecerii serviciilor medicale de urgență după identificarea stopului cardiac. Aparatul urmează o rută automatizată, dar apropierea finală și livrarea defibrilatorului sunt gestionate de un pilot instruit. Procesul se desfășoară sub supravegherea serviciului medical de urgență, iar AED-ul livrat poate fi folosit de persoanele aflate la locul incidentului.

Accesul fizic la aparatele fixe rămâne una dintre probleme. Heidet a arătat că estimarea de 30-40% este optimistă deoarece, în Franța, numai 8% dintre pacienții cu stop cardiac în afara spitalului beneficiază de aplicarea unui AED public înainte de sosirea serviciilor de urgență. Multe aparate sunt instalate în spații private închise, fără acces permanent.

Dronele pentru livrarea defibrilatoarelor sunt deja folosite în anumite regiuni din Suedia și au salvat vieți, potrivit lui Heidet. Profesorul a precizat însă că prețul dronelor trebuie inclus în evaluarea tehnologiei și că modelul cu cea mai bună acoperire poate fi diferit de cel fezabil economic.

În Marea Britanie, serviciile medicale de urgență încearcă anual resuscitarea în peste 30.000 de stopuri cardiace produse în afara spitalului, potrivit British Heart Foundation. Mai puțin de una din 10 persoane supraviețuiește, iar unii dintre supraviețuitori rămân cu probleme neurologice.

Studiul urma să fie prezentat sâmbătă la Congresul European de Medicină de Urgență de la Paris. Rezultatele rămân date de modelare până la evaluarea inter pares și testarea unei implementări în condiții reale.