Dr Imogen Brooks, asistentă în redactare medicală din Newham, în estul Londrei, vorbește mai ușor datorită unei proteze realizate special pentru ea. Își pierduse cea mai mare parte a limbii în urma unei operații pentru cancer, iar dificultățile de comunicare ajunseseră să îi afecteze relațiile și munca.

Una dintre schimbările pe care le descrie privește conversațiile cu bunica ei, care are dificultăți de auz, potrivit The Independent. Înainte, Brooks scria mult și folosea gesturi ample pentru a se face înțeleasă. Discuțiile în grup erau deosebit de dificile, iar neputința de a comunica ușor cu bunica o întrista.

După ce a primit primul prototip, a mers să o viziteze fără să îi spună dinainte despre proteză. I-a arătat-o în timpul conversației. Bunica i-a spus atunci că, pentru prima dată, putea să o urmărească mult mai bine și că gesturile nu mai erau la fel de necesare.

Brooks avea 26 de ani când a fost diagnosticată cu carcinom cu celule scuamoase, cel mai frecvent tip de cancer al capului și gâtului, potrivit The Independent. Ea a povestit că simptomele fuseseră foarte ușoare. Când i-a cerut medicului de familie să îi examineze limba, se temea chiar că exagerează; diagnosticul a fost un șoc.

Operația de îndepărtare a tumorii avusese loc cu trei ani înaintea relatării publicate pe 7 octombrie 2026. După reconstrucție, vorbirea ei era bună, însă radioterapia ulterioară a micșorat țesutul reconstruit. Pentru apelurile telefonice a ajuns să aibă nevoie de tehnologie de asistență pentru vorbire.

A petrecut mult timp căutând singură modalități de a comunica, cu îndrumare și din partea logopedului. Foști colegi și cunoscuți evitau să vorbească față în față cu ea.

„Oamenii chiar mă priveau cu teamă când le vorbeam pentru prima dată”, a povestit Dr Imogen Brooks, asistentă în redactare medicală, într-o declarație relatată de The Independent.

„Se întâmpla foarte, foarte des ca oamenii doar să zâmbească, să nu răspundă și să își imagineze ce spusesem”, a adăugat Brooks.

Neînțelegerile duceau la informații greșite, îi afectau programările medicale și îi creau probleme la serviciu. Ea descrie acea perioadă ca fiind foarte frustrantă și își amintește că se gândea cât ar putea ajuta chiar și puțin contact între partea de jos și partea de sus a gurii.

Forma protezei a fost ajustată prin probe repetate

După ce a căutat informații despre protezele de limbă, Brooks i-a întrebat pe clinicienii de la Guy’s and St Thomas’ NHS Foundation Trust dacă ar putea beneficia de una. La următoarea consultație, în încăpere se aflau opt persoane, toate dispuse să încerce. Ea a comparat mobilizarea echipei cu reunirea supereroilor Avengers.

Carolyn Doughty, logoped specialist avansat în cadrul instituției, a adunat o echipă multidisciplinară de stomatologie restaurativă, domeniul care se ocupă de refacerea structurilor dentare și a funcției lor. Au participat medici și tehnicieni de laborator. Lunile de cercetare și scanări au fost urmate de realizarea a două proteze de probă și de ajustarea versiunii finale.

„Nu mai făcuserăm niciodată așa ceva, dar echipei noastre îi plac provocările”, a declarat Michael Brown, tehnician dentar la Guy’s Hospital, într-o declarație relatată de The Independent.

Brown a explicat că forma a fost aleasă astfel încât Brooks să poată produce cât mai multe sunete. Găsirea ei a cerut încercări și corecturi: pacienta exersa sunetele cu Doughty folosind prototipul, îl testa apoi acasă și revenea cu numeroase observații. Pentru tehnician, colaborarea cu ea a fost o sursă de satisfacție profesională.

Proteza are un cadru în formă de U, din aliaj de cobalt și crom, care se prinde de dinții inferiori. De acesta este fixată o limbă din silicon, adaptată pentru Brooks.

După prezentarea rezultatelor la conferințe din Regatul Unit, Doughty consideră că aceasta ar fi prima proteză de acest fel realizată în serviciul național de sănătate britanic (NHS).

Brooks a observat îmbunătățiri ale vorbirii după trei zile și a avut nevoie de aproximativ două săptămâni pentru a se obișnui cu proteza. Ulterior, a promovat un examen oral pentru doctoratul său în terapii pentru boli de piele la King’s College London.

„Observ mai ales cât de mult mai dispuși sunt oamenii să mă asculte, cât de mult mai puțin le este greu să mă înțeleagă și, când au dificultăți, cât de mult mai dispuși sunt să îmi ceară să repet”, a explicat ea despre felul în care decurg acum conversațiile.

Versiunea finală a protezei a primit-o în anul anterior publicării relatării. Schimbarea se simte și în efortul fizic necesar vorbirii.

„Îmi este mult mai puțin greu să vorbesc cu ea. Pot vorbi mai mult timp fără să trebuiască să inspir în mijlocul unei propoziții”, a spus Dr Brooks.

„Nu trebuie să mă gândesc atât de mult la ceea ce spun, așa că vorbirea mea este mult mai cursivă și mă obosește mult mai puțin să vorbesc. Asta, în sine, este enorm”, a continuat ea.

Încă imediat după operație, îi spusese logopedului că vrea să lupte pentru fiecare îmbunătățire posibilă a clarității vorbirii. Acum speră ca experiența ei să îi încurajeze și pe alți profesioniști din sănătate să colaboreze cu pacienții pentru a le îmbunătăți calitatea vieții.