Pentru persoanele care se întorc mereu, în gând, la aceeași problemă, stările emoționale negative se pot prelungi. Această revenire repetată asupra unei teme se numește ruminație. Cercetările despre ea urmăresc atât efectele asupra sănătății mintale, cât și răspunsul corpului la stres. În cazul plângerilor persistente, pot fi afectate și creierul, sistemul nervos și sistemul endocrin.

O analiză condusă de psihologi de la universități din Ohio și California, citată de Mundo Deportivo, arată că persoanele care revin mereu la aceeași temă au prezentat în mod constant concentrații ridicate de cortizol, mai ales când gândurile repetate priveau situații stresante. Cortizolul este hormonul stresului.

Plângerea și îngrijorarea sunt reacții firești la o nedreptate sau la un eveniment negativ. Cercetările invocate privesc însă persistența gândurilor asupra aceleiași teme, o distincție importantă față de simpla exprimare a unei nemulțumiri. Anna Batlle Planas arată că, atunci când plângerea devine constantă în dialogul unei persoane, poate fi afectată și sănătatea mintală a celor din jur.

Psihologii de la Universitatea din Exeter, din Regatul Unit, au descris într-un studiu publicat în Behaviour Research and Therapy mai multe consecințe ale ruminației. Potrivit autorilor, aceasta poate intensifica și prelungi stările emoționale negative și poate îngreuna rezolvarea problemelor și comportamentul.

Același studiu descrie și alte efecte ale ruminației:

  • Reprezintă o vulnerabilitate pentru sănătatea mintală, cu implicații pentru anxietate, depresie, psihoză, insomnie și comportamente impulsive.
  • Interferează cu terapia și limitează eficacitatea intervențiilor psihologice.
  • Amplifică și menține răspunsurile fiziologice la stres, adică reacțiile corpului la acesta.

Potrivit cercetătorilor, ruminația pornește din insistența asupra unor obiective problematice și poate deveni un obicei învățat. Ea presupune prelucrarea informațiilor negative într-un mod abstract. Odată instalată ca mod obișnuit de a gândi, poate fi dificil de abandonat.

Expunerea prelungită la cortizol poate modifica hipocampul

Bruce S. McEwen, specialist în psihologie și neuroendocrinologie, a examinat într-o lucrare efectele stresului asupra hipocampului. Această structură a creierului participă, între altele, la memorie, orientare spațială și percepția durerii.

În lucrarea sa, McEwen arată că stresul cronic și expunerea prelungită la cortizol pot modifica plasticitatea hipocampului. Plasticitatea desemnează capacitatea structurii cerebrale de a se modifica și adapta.

Hipocampul conține numeroși receptori pentru glucocorticoizi, categorie care include hormoni și medicamente sintetice ce reduc inflamația și diminuează răspunsul sistemului imunitar. Cortizolul se numără printre cei mai importanți glucocorticoizi și poate afecta hipocampul în condițiile unei expuneri prelungite.

Psihologi de la Universitatea din Exeter a mai transmis: „ruminația are multiple consecințe negative”.

Psihologi de la Universitatea din Exeter a mai transmis: „amplifică și prelungește stările emoționale negative”.