În răceală și gripă, verificarea medicamentelor din casă ajută la evitarea dublării aceleiași substanțe și a folosirii unui antibiotic inutil. Pentru gripa care necesită antiviral, beneficiul tratamentului este mai mare dacă administrarea începe în primele 48 de ore, după evaluarea medicului.
- Sub 12 săptămâni: un sugar cu febră, indiferent de valoare, are nevoie de evaluare medicală urgentă.
- Sub șase ani: produsele pentru tuse și răceală disponibile fără prescripție nu sunt recomandate.
- Sub 16 ani: copiilor cu gripă nu li se administrează aspirină.
- Peste 65 de ani: persoanele cu gripă trebuie să contacteze mai devreme medicul, din cauza riscului de complicații.
- Sub 50 kg: adulții au nevoie de sfat medical înainte de administrarea paracetamolului.
Verificarea începe cu substanța activă, inclusiv cea din plicuri
Medicamentele pentru febră și durere se aleg în funcție de vârstă și de starea de sănătate. Prospectul și substanța activă trebuie verificate pentru fiecare produs, inclusiv pentru plicurile destinate simptomelor de răceală.
Un calcul orientativ din dozele prezentate arată cum se poate cumula paracetamolul: trei comprimate de 500 mg înseamnă 1.500 mg. Două plicuri care au fiecare încă 500 mg aduc 1.000 mg în plus, astfel încât cantitatea totală din ziua respectivă ajunge la 2.500 mg. Exemplul nu reprezintă o schemă de tratament, iar conținutul unui plic diferă de la un produs la altul.
Pentru adulți, administrarea obișnuită a paracetamolului este de 500-1.000 mg, cu pauze de 4-6 ore. Limita este de 4.000 mg pe durata a 24 de ore. Persoanele care au afecțiuni hepatice sau consumă regulat alcool trebuie să ceară sfat medical înainte de utilizare.
În cazul ibuprofenului eliberat fără prescripție, doza uzuală pentru adult este de 200-400 mg, administrată de maximum trei ori zilnic. Pauza dintre administrări trebuie să fie de minimum patru ore, iar totalul nu trebuie să treacă de 1.200 mg în 24 de ore. Se respectă și indicațiile prospectului produsului ales.
Sarcina, alăptarea, afecțiunile ficatului sau rinichilor și celelalte boli cronice impun discutarea alegerii medicamentului pentru simptome cu medicul ori farmacistul.
La copii, concentrația produsului contează pentru doză
Cantitatea de paracetamol administrată unui copil se stabilește după vârstă, greutate și concentrația preparatului. Prospectul trebuie urmat, cu o pauză de minimum patru ore între administrări și cel mult patru doze pe durata unei zile de 24 de ore.
Paracetamolul și ibuprofenul nu se administrează simultan copilului. Alternarea lor este permisă numai dacă o recomandă un profesionist medical; consemnarea orei și a cantității fiecărei administrări ajută la evitarea unei doze suplimentare.
Pentru orice copil, alegerea unui produs pentru tuse sau răceală presupune verificarea prospectului și solicitarea sfatului medicului ori farmacistului.
Îngrijirea acasă depinde de evoluția simptomelor
În formele ușoare, odihna și consumul de lichide sunt măsuri de îngrijire la domiciliu. Serul fiziologic poate fi folosit pentru congestia nazală, iar umidificarea aerului poate diminua disconfortul. Aceste măsuri ameliorează starea persoanei bolnave, fără să elimine virusul.
Îngrijirea la domiciliu poate continua atunci când simptomele ușoare se ameliorează, cu urmărirea evoluției. În gripă, gravidele, copiii mici, persoanele cu boli cronice sau cu apărare imunitară scăzută au nevoie de evaluare mai devreme.
Consultul și ajutorul imediat se diferențiază după durata bolii și semnele apărute:
La răceală, febra care durează mai mult de patru zile sau simptomele care depășesc zece zile fără îmbunătățire necesită consult. Același pas este indicat dacă manifestările reapar ori se intensifică după o perioadă de ameliorare.
La copil, este necesar consultul dacă febra continuă mai mult de cinci zile sau reapare însoțită de tuse.
Agravarea unei afecțiuni cronice pe parcursul răcelii este, de asemenea, un motiv de consult.
La adult, ajutorul medical trebuie cerut imediat pentru dificultăți de respirație, durere toracică ori apăsare în piept care persistă, confuzie, convulsii, absența urinării sau slăbiciune severă.
La copil, sunt urgențe respirația dificilă ori rapidă, colorarea albăstruie a buzelor, retragerea coastelor în timpul respirației, absența urinei pentru opt ore, lipsa răspunsului la persoanele din jur sau convulsiile.
Antibioticul nu scurtează viroza și poate provoca reacții adverse
Răceala și gripa au cauză virală. Antibioticele acționează în anumite infecții bacteriene: nu reduc febra cauzată de virusuri, nu accelerează vindecarea acestor viroze și nici nu asigură prevenirea complicațiilor. Secrețiile nazale galbene sau verzi, inclusiv cele groase, nu stabilesc singure necesitatea unui antibiotic.
Administrarea fără indicație poate aduce greață, diaree, candidoză sau alergii, fără beneficiu pentru viroză. Revizuirea Cochrane din 2025 nu a identificat un beneficiu pentru răceala comună; cercetările privind secrețiile nazale purulente au consemnat mai multe reacții adverse în grupurile tratate cu antibiotic.
Organizația Mondială a Sănătății leagă utilizarea greșită și excesivă de dezvoltarea rezistenței, situație în care bacteriile nu mai răspund la medicamente. La nivel mondial, aproximativ una din șase infecții bacteriene confirmate prin analize de laborator în 2023 era rezistentă la antibiotice. O infecție ulterioară cu asemenea bacterii poate fi mai dificil de tratat.
Medicul poate indica antiviralul și după intervalul inițial
Un antiviral este un medicament care acționează asupra virusului. În gripă, medicul îl poate recomanda mai ales când forma bolii este severă, simptomele se agravează sau există risc crescut de complicații. În aceste situații, îl poate considera util și dacă tratamentul începe mai târziu.
Pentru pacienții cu risc sau cu forme grave, tratamentul poate fi început fără a aștepta rezultatul unui test de confirmare. În România, oseltamivirul se eliberează cu rețetă, la recomandarea medicului.
Antibioticul are un alt rol: poate deveni necesar dacă medicul diagnostichează o infecție bacteriană instalată în timpul bolii, precum pneumonia bacteriană. Alegerea produsului și a duratei administrării depinde de acel diagnostic, iar tratamentul vizează infecția bacteriană, nu viroza inițială.
Un antibiotic început din proprie inițiativă cere sfat medical
După administrarea unui antibiotic rămas de la un tratament anterior, următoarea doză nu se ia din proprie inițiativă. Medicului sau farmacistului trebuie să i se comunice denumirea medicamentului, cantitatea luată și momentul administrării.
Prescripția făcută pentru altcineva nu justifică administrarea antibioticului. Folosirea acestuia poate amâna alegerea tratamentului potrivit și poate produce reacții adverse.
Eliberarea de urgență nu înlocuiește consultația
În România, regula prevăzută de Ordinul nr. 63/2024 este eliberarea antibioticelor pe bază de prescripție, reținută de farmacie. Rețeta nu mai poate fi utilizată după încheierea ultimei zile de tratament. Pentru eliberări în tranșe, pacientul se întoarce la farmacia inițială, iar totalul primit nu poate depăși cantitatea prescrisă.
Excepția fără prescripție se aplică doar în urgențe și numai medicamentelor marcate în lista ordinului. Eliberarea se poate face o singură dată în cadrul tratamentului, pe baza declarației pe propria răspundere a pacientului; această posibilitate nu reprezintă un tratament pentru răceală.
Ministerul Sănătății precizează că durata acoperită de doza de urgență a fost redusă de la 72 la 48 de ore și că prescripția nu necesită un formular special. Pentru siropurile și soluțiile pediatrice, farmacia eliberează cel mai mic ambalaj disponibil care poate acoperi necesarul de urgență.
După eliberarea de urgență, pacientul trebuie să se prezinte la medic pentru consult și, dacă este necesar, pentru prescripția adecvată afecțiunii.



