Plecarea la facultate aduce în grija copiilor inclusiv toaleta de curățat, ratele de plătit și programările la medic. Într-un material Business Insider, o mamă povestește ce responsabilități au rămas insuficient exersate în familia ei, deși copiii erau pregătiți pentru studii. Experiențele sale oferă puncte de pornire pentru discuțiile dinaintea mutării, nu reguli medicale sau financiare generale.

Mamă și proprietară a unei mici afaceri, autoarea spune că a încercat să înghesuie cât mai multe lecții în primii 18 ani de viață ai copiilor. Împărțirea timpului între muncă și creșterea lor a lăsat însă lucruri neterminate. Unele recomandări au venit abia în mașină, pe drumul către cămine.

Bugetul discutat acasă trebuie urmat de respectarea înțelegerii

În ultimul an de liceu, ea și soțul ei le-au deschis copiilor conturi curente și au stabilit împreună bugete. Privind în urmă, mama consideră că această pregătire nu a cuprins suficient plata facturilor și restituirea banilor împrumutați. Le vede ca responsabilități necesare pentru obținerea unui credit, închirierea unei locuințe și independența financiară.

Mama a avut impresia că pregătirea copiilor mergea în direcția bună când unul dintre ei și-a cumpărat primul Toyota Tacoma, la mâna a doua. Părinții l-au ajutat cu un împrumut pentru o parte din preț, pe care urma să îl returneze lunar, chiar și în tranșe mici.

Plățile s-au oprit când fiul a considerat că 20 de dolari reprezentau o sumă prea mică pentru a conta. Până la urmă, a restituit întreaga datorie odată. Părinții au trecut peste faptul că programul de rambursare convenit nu fusese respectat.

Când un al doilea copil a ignorat o înțelegere financiară, mama și-a dat seama că părinții greșiseră trecând peste nerespectarea primei înțelegeri. Se întreabă dacă ar fi fost mai potrivite consecințe mai stricte pentru neplată sau un împrumut bancar, unde nerespectarea obligațiilor are urmări. Sunt variante asupra cărora reflectează, nu măsuri pe care spune că le-a aplicat.

Programarea unei consultații era deja exersată, atenția la simptome mai puțin

Până la terminarea liceului, copiii fuseseră încurajați să își facă singuri programările medicale. Mama continua totuși să decidă când febra impunea o zi acasă și când trebuiau să meargă la școală pentru a nu lipsi nemotivat.

Ea se întreabă dacă, intervenind astfel, le-a limitat autonomia. Își dorea ca ei să fie atenți la ce se întâmplă în jur și să își recunoască propria stare fizică și emoțională.

În primul an de facultate, unul dintre fii a ignorat simptome de răceală. Durerile în piept, apărute în mijlocul nopții, l-au adus la camera de gardă. A primit diagnosticul de pericardită acută, a rămas trei nopți internat și a continuat controalele în ambulatoriu timp de șase luni.

Mama a fost speriată de rapiditatea cu care starea unui tânăr activ se deteriorase. Când l-a întrebat dacă asemenea situații sunt foarte rare, medicul curant al fiului i-a răspuns, în dialogul povestit de ea: „Nu chiar, este o reacție descrisă în manuale la infecția streptococică în gât.”

Întorcându-se către tânăr, acesta l-a întrebat: „Nu te-a durut în gât?”

Curățenia include și sarcinile păstrate până atunci de părinți

Fiii știau să șteargă chiuvetele, să folosească aspiratorul și să spele hainele. Curățarea toaletei rămăsese însă în sarcina mamei sau a unei menajere. Mama spune că evitase să îi implice pentru a-i proteja de substanțele chimice din produsele de curățenie.

Responsabilitatea nu a trecut ulterior la copii. Ea recunoaște atât propriile rețineri legate de murdărie, cât și protestele lor când venea vorba să curețe interiorul vasului. În locuințele fiilor, depunerile de sub marginea toaletei și urmele de urină de lângă balamalele capacului au făcut vizibilă această omisiune.

Mamei i se pare improbabil, din punct de vedere statistic, ca cineva să se îmbolnăvească din cauza unei toalete neigienizate. Acum consideră totuși că ar fi trebuit să le încredințeze fiilor și această sarcină la un moment dat. Pentru a-i motiva, le vorbește despre igienă și despre faptul că întreținerea casei poate conta pentru un viitor partener.

Sfaturile de plecare au cuprins sănătatea, cursurile și băuturile

Pe drum către cămine, recomandările mamei au fost concrete:

  • Să afle unde se găsește serviciul medical al universității.
  • Să păstreze băuturile asupra lor permanent, inclusiv când merg la toaletă.
  • Să evite recipientele mari de băutură numită BORG.
  • Să aleagă locuri în primele rânduri la cursuri și să își cunoască profesorii.

Copiii ei avuseseră deja locuri de muncă. Reflecția despre pregătirea pentru viața adultă pornise însă de la o prietenă care căuta oportunități de angajare pentru fiul proaspăt absolvent. Programul lui de studiu, sportul și activitățile extracurriculare îl ajutaseră să intre la o universitate prestigioasă, dar nu lucrase până atunci.

În toamna aceasta, mama și-a însoțit fiica cea mai mică la facultate, pe coasta opusă. După îmbrățișările de rămas-bun și îndemnul de a se bucura de anii studenției, a adăugat: „Este normal să te simți singură uneori. E în regulă să te simți inconfortabil”, i-a spus ea fiicei. A legat apoi disconfortul de posibilitatea de a crește, o idee pe care spune că avea nevoie să și-o amintească și ea.