Partenerii care vor să regăsească apropierea pot începe prin a observa când le este bine împreună și ce fac diferit în acele momente. Potrivit unei relatări publicate de TVR Info, de aici pornește abordarea psihologului Radu Leca: lucrurile care încă funcționează între cei doi pot deveni motive pentru continuarea relației și pentru un viitor construit împreună.

În perspectiva sa, a rămâne într-un cuplu presupune o alegere făcută din nou în fiecare zi. Cei doi caută motive pentru această alegere, iar dispariția lor poate duce la încheierea relației. Recomandările urmăresc identificarea resurselor existente, formularea unor schimbări concrete și stabilirea unor obiceiuri care susțin apropierea.

O masă la care cei doi râd poate fi punctul de pornire

Terapia orientată spre soluții acordă atenție situațiilor în care partenerii reușesc să se înțeleagă. Resursele cuplului înseamnă, aici, comportamentele și momentele care îi ajută deja să se apropie, chiar dacă în alte zile apar neînțelegeri.

Exercițiul de observare începe cu: „În ce zile vă înțelegeți bine?”. Partenerii urmăresc apoi ce se petrece în zilele respective. Pentru a identifica felul în care se reface legătura după o ceartă, o altă întrebare a exercițiului este: „Cine face primul pas spre împăcare?”.

Un exemplu este cel al unor soți care au conflicte frecvente, dar care, într-o zi, râd împreună în timpul mesei. Tocmai acel episod le poate arăta ce îi apropie. Pasul următor este să recunoască acele comportamente și să încerce să le repete.

Schimbarea se formulează prin ceva ce poate fi observat

Pentru a descrie relația dorită, metodologia terapiei scurte orientate spre soluții propune instrumente care leagă dorințele de situații concrete. Atenția se îndreaptă spre ceea ce poate fi făcut și recunoscut în viața obișnuită:

Întrebarea-minune invită la imaginarea unui semn concret al schimbării. Exercițiul folosește formularea: „Dacă peste noapte relația ar fi exact cum v-o doriți, care ar fi primul semn vizibil al schimbării?”. Întrebarea îi îndeamnă să se oprească la primul detaliu pe care l-ar observa în viața de zi cu zi, nu să descrie relația în ansamblu.

Evaluarea progresului folosește o scală, cu atenția îndreptată către pasul imediat următor. Întrebarea exercițiului este: „De la 1 la 10, unde sunteți azi și ce vă lipsește pentru un singur punct în plus?”. Cei doi identifică astfel atât situația prezentă, cât și schimbarea necesară pentru îmbunătățirea ei.

Observarea excepțiilor urmărește momentele în care dificultatea lipsește ori se manifestă mai slab. Aceste situații oferă repere despre ceea ce funcționează chiar în interiorul unei relații care traversează conflicte.

Scopul acestor instrumente este formularea unor pași realizabili. Schimbările urmărite trebuie să poată fi observate în interacțiunile cotidiene ale partenerilor.

Timpul în doi primește un loc în fiecare seară

Radu Leca recomandă rezervarea a zece minute seara pentru discuții fără ecrane. Conversația poate fi purtată fără întreruperile telefonului, astfel încât timpul respectiv să rămână dedicat celor doi.

O altă recomandare este o întâlnire în fiecare săptămână, rezervată cuplului. Aceasta completează obiceiul zilnic al conversației printr-un timp petrecut împreună în mod regulat.

Apropierea poate fi întreținută și printr-o seară din care lipsesc reproșurile ori prin umor, atunci când o glumă își găsește momentul. În această abordare, gesturile mici au importanță prin repetare: sunt feluri concrete prin care partenerii își arată că legătura dintre ei contează.

În timpul certurilor, pauza cerută trebuie respectată

Pentru momentele tensionate, recomandările delimitează felul în care se poartă discuția și subiectul asupra căruia rămâne concentrată:

  • Discuția se poartă fără jigniri.
  • Partenerii se concentrează asupra dificultății actuale.
  • Solicitarea unei pauze de către unul dintre ei este respectată de celălalt.

Aceste reguli și obiceiurile constante de apropiere pot sprijini relația. Nu înseamnă însă că orice cuplu va rămâne împreună, subliniază perspectiva orientată spre soluții.

Comparația cu un cuplu perfect poate alimenta sentimentul de eșec

Psihologul descrie presiunea acumulată atunci când partenerului i se cer, simultan, rolurile de iubit, prieten, coechipier în chestiunile financiare, confident și persoană care întreține neîncetat entuziasmul. Aceste așteptări țin de idealizarea relației.

Rețelele sociale pot accentua presiunea prin imaginile unor cupluri aparent perfecte. Certurile, monotonia și compromisurile lipsesc din asemenea reprezentări. Compararea lor cu viața de acasă poate produce sentimentul unui eșec, inclusiv când dificultățile traversate sunt obișnuite într-o relație îndelungată.

Cooperarea părinților contează și după divorț

În 2025, numărul cuplurilor care au divorțat în România a depășit 21.000. Radu Leca subliniază că despărțirea este, uneori, decizia potrivită. Respectul reciproc la încheierea căsniciei și cooperarea ulterioară au o importanță deosebită pentru foștii parteneri care au copii.

În viziunea psihologului, colaborarea părinților după divorț poate oferi copilului mai multă siguranță decât continuarea unei relații în care fiecare zi aduce conflicte.