Sănătatea mintală a adolescenților influențează tot mai clar viața de familie, felul în care copiii învață, dorm, mănâncă și își găsesc locul într-un grup. Efectele nu sunt doar personale, ci și economice. OECD estimează că afecțiunile psihice reduc anual PIB-ul Uniunii Europene cu aproximativ 1,7%.
Un studiu publicat în JAMA Psychiatry, la care au participat peste 600.000 de adolescenți finlandezi, a ajuns la o concluzie importantă: riscul de a dezvolta tulburări psihice crește atunci când un prieten apropiat trece prin astfel de probleme. Asocierea a fost cea mai puternică la elevii de liceu. În plus, materialul publicat de The New York Post notează că riscul a fost mai mare la adolescenții ai căror prieteni aveau o predispoziție genetică pentru astfel de afecțiuni.
Pentru părinți, acest lucru nu înseamnă că fiecare prietenie nouă trebuie privită cu teamă. În schimb, poate fi util să urmărească mai atent dinamica grupului, modul în care adolescenții vorbesc despre tristețe, anxietate sau lipsa de speranță și, mai ales, ce efect au aceste conversații. Copilul se simte mai bine după ele sau rămâne blocat în aceeași stare?
Potrivit Lyla, OECD avertizează că degradarea stării de bine a noilor generații a început cu mult înainte de pandemie, iar un număr record de adolescenți raportează anxietate și depresie. Consecințele se văd și în dificultăți școlare, integrare slabă pe piața muncii și o dependență mai mare de ajutoarele sociale. În același timp, depresia, anxietatea și tulburările asociate consumului de alcool generează costuri medicale de aproximativ 76 de miliarde de euro anual, adică 6% din bugetele de sănătate ale UE.
Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, explică de ce influența prietenilor este atât de puternică în această etapă. Adolescența este una dintre cele mai importante perioade din dezvoltarea psihologică, când tinerii își construiesc identitatea, își definesc valorile și caută apartenența la un grup. Dacă în copilărie părinții sunt principala sursă de siguranță și validare, în adolescență această nevoie este împărtășită tot mai mult cu prietenii.
Specialista spune clar că soluția nu este interzicerea unei prietenii. Când părinții încearcă să controleze cu cine se vede adolescentul, există riscul ca acesta să devină mai secretos și să comunice mai puțin cu familia. În plus, interdicția poate transforma acea relație într-un simbol al independenței și, tocmai de aceea, într-una și mai atrăgătoare.
Un alt aspect important este că nu întotdeauna grupul produce problema. Laura Găvan atrage atenția că adolescenții care trec prin dificultăți asemănătoare tind să se apropie între ei. Un tânăr anxios poate simți că este înțeles mai bine de cineva care trăiește aceleași emoții, iar un adolescent deprimat poate căuta persoane cu experiențe similare.
Există însă o diferență între discuțiile care ajută și cele care întrețin starea rea. Specialista descrie situații în care adolescenții vorbesc mult despre probleme, nedreptăți sau experiențe negative, fără să ajungă la soluții. Acest tip de schimb poate crea apropiere, dar poate și menține sau amplifica tristețea și anxietatea, pentru că atenția rămâne concentrată aproape exclusiv pe ce este greu.
Acasă, părinții pot face pași simpli, dar importanți: să cunoască prietenii copilului, să arate interes autentic pentru relațiile lui și să creeze un climat în care adolescentul să poată vorbi deschis. Întrebările fără critică și disponibilitatea reală de a asculta funcționează mai bine decât judecățile sau avertismentele repetate. Cel mai puternic factor de protecție rămâne relația dintre adolescent și familie.
Nu orice zi proastă ascunde o problemă serioasă. Dar dacă mai multe săptămâni apar retragerea din activitățile care înainte făceau plăcere, izolarea socială, modificări importante ale somnului sau alimentației, scăderea performanțelor școlare, iritabilitatea accentuată, lipsa speranței sau autocritica excesivă, aceste semne nu ar trebui puse automat pe seama vârstei.
