După mutatul împreună, unele cupluri fac sex mai rar, altele își păstrează ritmul, iar pentru unele apar mai multe ocazii de apropiere. Programul de muncă, treburile casei și, în familiile cu copii, responsabilitățile de părinte pot ocupa timpul rezervat înainte întâlnirilor. Frecvența sexului și felul în care partenerii trăiesc intimitatea pot evolua însă diferit.

Despre efortul de a păstra timp pentru relație vorbește Giulia P. Davis, terapeută de cuplu și familie (LMFT), pentru Cosmopolitan: „Înainte să se mute împreună, cuplurile fac adesea un efort conștient să petreacă timp împreună. Odată ce împart aceeași casă, acest efort se poate pierde în viața de zi cu zi”.

Înainte de conviețuire, întâlnirile sunt adesea pregătite din timp, explică terapeuta. Așteptarea lor poate aduce entuziasm și anticipare. Sub același acoperiș, în program intră și obligațiile cotidiene, alături de oboseala pe care o aduc.

Responsabilitățile casei pot apăsa asupra dorinței

Discuțiile practice ocupă și ele spațiu în relație. „Când conversațiile se concentrează pe cine spală vasele sau plătește facturile, este mai greu să intri într-o stare romantică”, explică Davis.

Potrivit terapeutei, senzația de suprasolicitare și resentimentele pot influența dorința sexuală, mai ales atunci când unul dintre parteneri simte că îi revine o parte mai mare din responsabilitățile gospodăriei.

Conviețuirea poate aduce însă și mai multă intimitate, cu mai puține dificultăți de organizare a întâlnirilor. Pentru unele cupluri, acestea înseamnă mai multe ocazii de a face sex. Pentru altele, prezența permanentă a partenerului diminuează noutatea, spune Davis. În aceeași relație pot exista, pe rând, ambele experiențe.

După trei copii, Kelly vorbește despre timpul greu de găsit

Kelly, în vârstă de 29 de ani, este de nouă ani alături de actualul soț și locuiește cu el de opt ani. Înainte să împartă aceeași casă, petreceau deja cele mai multe nopți unul la celălalt. Mutarea a venit firesc, iar viața lor sexuală activă a rămas, la început, în mare parte la fel.

Între timp au avut trei copii. Acum, rutina strictă și cerințele vieții de familie fac mai dificilă găsirea unor momente pentru intimitate, povestește ea.

Despre felul în care a evoluat comunicarea dintre ei, Kelly a spus pentru Cosmopolitan: „Ne simțim mai confortabil unul cu celălalt. Ne cunoaștem mai bine, știm ce îi place celuilalt și știm cum să vorbim despre asta fără stânjeneală. Dar cred că asta este o parte firească a dezvoltării unei vieți sexuale sănătoase”.

Cei doi sunt atenți și la dispoziția celuilalt. Ea aduce în discuție viața sexuală atunci când observă că apropierea s-a rărit sau simte că soțul se retrage. Spune că, adesea, conversația îi ajută pe amândoi să acorde din nou atenție relației.

Inițiativa vine și din partea lui: când el se gândește la sex, iar ea este preocupată de altceva, îi vorbește despre asta. Kelly apreciază că această comunicare o ajută să se îndrepte, la rândul ei, spre intimitate.

Pentru Ashley, sexul mai rar a venit cu mai multă deschidere

Ashley, în vârstă de 29 de ani, are o relație de cinci ani cu soțul ei, dintre care trei petrecuți în aceeași locuință. Înainte de mutare făceau sex de aproximativ patru-cinci ori pe săptămână, în ritmul în care reușeau să se vadă.

După aceea au alternat perioadele cu mult sex și cele în care treceau săptămâni fără intimitate sexuală. În prezent, spune ea, fac sex cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână.

S-a modificat și durata. Ashley își amintește că înainte pierdeau noțiunea timpului, iar uneori ajungea înapoi acasă la șase dimineața, după mai multe partide de sex. Acum, un moment intim poate dura 10 minute într-o zi, 15 minute în alta sau 30 de minute în următoarea.

Despre felul în care trăiește această schimbare, Ashley a declarat pentru Cosmopolitan: „Deși durata și frecvența s-au redus, intimitatea și disponibilitatea noastră de a explora au crescut”.

„Cred că asta se întâmplă pentru că ne simțim mult mai confortabil unul cu celălalt”, adaugă ea.

Ashley se simte mai liberă să propună experiențe noi și să fie vulnerabilă în fața soțului. Își exprimă mai încrezător dorințele, iar el este receptiv la ideile ei. Apropierea continuă și în afara sexului, prin săruturi îndelungate și gesturi de tandrețe de-a lungul zilei.

Timpul pentru intimitate poate fi pregătit fără un program rigid

Davis recomandă ca partenerii să nu lase apropierea exclusiv în seama spontaneității, mai ales când serviciul, casa și familia le solicită atenția. Planificarea poate crea ocazii de reconectare, în locul așteptării unui moment perfect.

Propunerile terapeutei includ:

  • Întâlniri în doi organizate regulat, experiențe noi împreună și mici gesturi care construiesc anticiparea pe parcursul săptămânii.
  • O seară petrecută fără telefoane, cu atenția îndreptată spre partener.
  • Un duș împreună sau timp pentru săruturi și îmbrățișări, fără graba de a trece imediat la următoarea obligație.

Rezervarea acestui timp nu presupune neapărat stabilirea unei ore fixe pentru sex, explică Davis. Recomandarea ei privește crearea unor momente de apropiere.

Terapeuta îndeamnă și la discutarea diferențelor de dorință sexuală, fără ca vreunul dintre parteneri să se simtă presat ori respins. Faptul că unul își dorește sex mai des decât celălalt nu înseamnă automat că relația are probleme. Contează posibilitatea de a vorbi sincer și de a căuta împreună forme de conectare.

Davis atrage atenția și asupra așteptărilor legate de tandrețe: dacă fiecare sărut, îmbrățișare sau masaj al spatelui pare să oblige la sex, partenerul care nu simte dorință poate începe să evite inclusiv aceste gesturi. Afecțiunea fără așteptarea unui contact sexual permite păstrarea apropierii fără ca fiecare atingere să devină o negociere.