Potrivit publicației Taste of Home, cartofii cu doar câțiva colți mici mai pot fi folosiți la gătit dacă au rămas fermi și nu s-au înverzit. Înainte de a fi curățați, se verifică aspectul și consistența fiecăruia, deoarece unele semne impun aruncarea lui, nu păstrarea pentru următoarea masă.
- Colții sunt lungi: cartoful trebuie aruncat.
- Colții sunt numeroși: cartoful nu se mai păstrează pentru consum.
- Cartoful este moale la atingere: se aruncă.
- Coaja este încrețită și zbârcită: cartoful trebuie eliminat.
- Înverzirea acoperă suprafețe extinse: cartoful se aruncă, deoarece acest aspect poate indica niveluri crescute ale compușilor potențial dăunători.
Îndepărtarea colților reduce riscul, fără să îl elimine complet
Problema consumului este legată de solanină și chaconină, doi compuși care se găsesc în mod natural în cartofi. Pe măsură ce aceștia încolțesc, concentrațiile pot crește, mai ales în colți și în jurul ochilor, micile adâncituri vizibile pe suprafața lor.
Consumul unei cantități prea mari din acești compuși poate provoca greață, vărsături și diaree. Tocmai de aceea, pregătirea unui cartof încă utilizabil presupune curățarea porțiunilor în care aceștia se pot concentra, înainte de gătire.
Potrivit National Library of Medicine, cartofii care nu s-au înverzit pot fi consumați după îndepărtarea colților. Această operațiune reduce riscul, dar nu îl înlătură complet: curățarea nu reprezintă o garanție că orice cartof încolțit poate fi folosit.
Curățarea include ochiul întreg și zona din jurul lui
Pentru cartofii care îndeplinesc condițiile de consum, pregătirea începe cu spălarea și continuă cu îndepărtarea fiecărui colț. Sunt potrivite un cuțit mic sau un curățător de cartofi prevăzut cu vârf ascuțit.
- Cartoful se clătește sub jet de apă rece, înainte de începerea curățării.
- Cu unul dintre aceste ustensile se decupează fiecare colț, împreună cu ochiul din care a crescut.
- Tăietura trebuie să fie suficient de adâncă pentru a îndepărta întregul ochi și porțiunea din jurul lui. Ruperea lăstarului vizibil lasă aceste zone în cartof și nu înlocuiește decuparea lor.
- Îndepărtarea cojii poate reduce suplimentar expunerea la solanină și chaconină. Acești compuși tind să fie mai concentrați în coajă, astfel că decojirea are un rol distinct de scoaterea colților.
Păstrarea la răcoare și întuneric amână încolțirea
Apariția colților este un proces natural. Cartofii sunt tuberculi, adică depozitează energia necesară dezvoltării unei noi plante. Ochii de la suprafață sunt muguri, iar lăstarii cresc din aceștia.
Temperaturile ridicate și timpul îndelungat de depozitare favorizează încolțirea. Expunerea la lumină poate provoca înverzirea, astfel că locul ales pentru păstrare contează atât pentru apariția colților, cât și pentru schimbarea culorii.
Cartofii rămân proaspeți mai mult timp într-un spațiu răcoros, întunecat și bine ventilat. Trebuie feriți de lumina directă a soarelui, inclusiv atunci când recipientul în care sunt ținuți permite circulația aerului.
Pentru depozitare se poate folosi un coș sau un sac care lasă aerul să treacă. O pungă de plastic închisă etanș nu este varianta recomandată, deoarece păstrarea trebuie să permită aerisirea.
Ceapa se ține separat de cartofi. Ea eliberează etilenă, un gaz care poate grăbi încolțirea acestora, astfel că depozitarea împreună nu este recomandată.
Condițiile potrivite de păstrare pot întârzia procesul, însă nu îl opresc definitiv. Chiar și cartofii ținuți într-un loc corespunzător pot ajunge să încolțească în timp.
Cartofii încă utilizabili pot fi pregătiți pentru congelator
Dacă sunt încă potriviți pentru consum, cartofii încolțiți nu trebuie neapărat gătiți și mâncați cu toții la aceeași masă. Pregătirea lor pentru mese ulterioare se poate face în mai multe feluri, după verificare și curățare.
O variantă este prepararea unui piure într-o cantitate mai mare. Acesta se împarte în porții și se congelează, pentru a fi folosit la cinele următoare.
Cartofii pot fi și copți, apoi congelați întregi. Pentru preparate din cartofi rași, precum chifteluțele de cartofi, alternativa este răzuirea urmată de opărire, în vederea folosirii ulterioare.
Un cartof încolțit poate avea și o întrebuințare în afara bucătăriei: plantarea lui pentru a crește o nouă plantă. Se poate utiliza un sac destinat cultivării cartofilor, o variantă care nu presupune săparea grădinii.
