Există situații în care o persoană pare că gestionează totul fără probleme, însă în interior se simte tot mai apăsată. Depresia înalt funcțională poate trece ușor neobservată tocmai pentru că, la exterior, omul dă impresia că este organizat, implicat și capabil să facă față tuturor cerințelor. Unul dintre semnalele care se pot ascunde în acest tablou este comportamentul cronic de „people-pleasing”, adică tendința de a-i mulțumi pe ceilalți chiar și cu prețul propriei stări.
Când acest tipar devine un reflex de zi cu zi, nu mai ține doar de amabilitate sau empatie. El poate masca lipsa de speranță, iritabilitatea și senzația de gol interior, exact acele stări pe care multe femei le lasă în plan secund pentru a putea continua. Dacă spui „da” aproape mereu, preiei mai mult decât poți duce și încerci constant să nu dezamăgești pe nimeni, merită să observi ce se întâmplă cu tine atunci când rămâi singură cu gândurile tale. Nu pentru a te învinovăți, ci pentru a vedea dacă grija față de ceilalți vine la pachet cu epuizare, iritare sau cu sentimentul că bucuria a dispărut.
Când grija pentru ceilalți începe să te consume
Diferența dintre un comportament cald și sănătos și unul care te epuizează este importantă. Empatia și amabilitatea nu ar trebui să te lase constant fără energie. Dacă nevoia de a fi disponibilă pentru toți te face să îți ignori propriile nevoi, să mergi mai departe deși ești obosită sau să îți ascunzi disconfortul emoțional, semnalul devine serios. Dr. Judith Joseph, psihiatru care studiază depresia înalt funcțională, atrage atenția că persoanele afectate pot părea pur și simplu foarte ocupate sau foarte preocupate să-i mulțumească pe ceilalți. Din afară, totul poate părea „în regulă”, dar în interior realitatea poate fi alta.
„Comportamentul cronic de ‘people-pleasing’ poate crește riscul de depresie înalt funcțională, o denumire informală pentru depresia la persoanele care par, la exterior, organizate și de succes, dar manifestă simptome precum lipsa de speranță, iritabilitate și senzație de gol interior.” Potrivit datelor publicate și a relatării Revistaioana, câteva semne apar clar: lipsa de speranță, iritabilitatea, senzația de gol interior și tendința de a părea permanent disponibilă pentru ceilalți.
Aceste stări nu sunt mereu evidente. Uneori se manifestă ca o neliniște difuză, alteori ca o iritare greu de explicat sau ca impresia că, deși faci tot ce „trebuie”, nimic nu te mai hrănește emoțional. De aceea, întrebarea utilă nu este „de ce nu fac mai mult?”, ci „cum mă simt eu, de fapt, în ritmul acesta?”. Dacă te regăsești în aceste semne, nu înseamnă că ai greșit, ci doar că merită să iei în serios mesajele transmise de corp și minte.
Ce poți face dacă simți că tu ești mereu cea care rezolvă
Un prim pas este să observi în ce momente spui „da” din dorință sinceră și în ce momente o faci din teama de a nu supăra, de a nu dezamăgi sau de a nu părea egoistă. Dacă după astfel de situații rămâi cu resentiment, oboseală sau gol interior, limita a fost deja depășită. Poate ajuta o limită mică, nu o schimbare radicală: o pauză înainte de a răspunde unei cereri, o formulare simplă spusă calm sau decizia de a nu prelua o responsabilitate în plus într-o perioadă în care te simți deja suprasolicitată.
Nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui ca să meriți odihnă. Iar dacă senzația de gol, lipsa de speranță sau iritabilitatea persistă, sprijinul profesional merită căutat fără amânare. Faptul că încă funcționezi nu înseamnă că îți este bine. Tocmai de aceea, recunoașterea timpurie poate preveni complicații, simptome fizice și comportamente de autosabotare nesănătoase, ajutându-te să îți recapeți bucuria și un echilibru mai blând.
