Decizia de a nu avea copii nu este, în multe situații, un impuls de moment și nici un semn de egoism. Psihologii arată că, de cele mai multe ori, este o alegere asumată devreme și păstrată ani la rând, în acord cu valorile, obiectivele și convingerile personale ale fiecăruia. Chiar dacă această opțiune se lovește adesea de așteptările sociale, cercetările recente indică limpede că împlinirea și fericirea nu au o singură formă.
Una dintre cele mai frecvente etichete puse celor care spun că nu își doresc copii este aceea de egoism. Totuși, studiile psihologice nu confirmă această percepție. Dimpotrivă, ceea ce se observă frecvent la persoanele care aleg conștient să nu devină părinți este consecvența față de propriile valori. În loc să urmeze presiunea familiei sau a societății doar pentru că „așa se face”, ele își construiesc viața după propriile repere.
Pentru unele persoane, prioritară este dezvoltarea profesională. Pentru altele, contează mai mult libertatea de a călători, implicarea în voluntariat, grija pentru propria sănătate sau timpul investit în relația de cuplu. Aceste alegeri nu anulează capacitatea de a iubi, de a avea grijă de alții sau de a contribui la binele celor din jur. Datele disponibile arată că empatia, altruismul și grija față de ceilalți nu depind de existența copiilor.
Un alt stereotip răspândit este ideea că oamenii fără copii vor fi inevitabil mai puțin împliniți. Nici această concluzie nu este susținută de cercetări. Studiile indică faptul că satisfacția față de viață nu depinde exclusiv de statutul de părinte, iar multe persoane care aleg în mod conștient să nu aibă copii se declară mulțumite de viața lor. Potrivit Lyla, psihologii insistă asupra unei idei esențiale: o alegere de viață diferită de normă nu trebuie confundată cu o lipsă morală.
Presiunea socială rămâne însă reală, mai ales când aceleași întrebări se repetă în familie, între colegi sau în cercul apropiat. De multe ori, nu o singură conversație obosește, ci acumularea comentariilor și a presupunerii că alegerea este doar temporară. În acest context, ajută ca persoana să fie clară cu propriile valori. Studiile arată că mulți oameni ajung la concluzia de a nu avea copii încă din adolescență sau la începutul vieții adulte și își mențin opțiunea ani la rând, ceea ce sugerează o decizie atent analizată. Din acest motiv, nu orice întrebare cere o explicație lungă. Uneori, simplul fapt că știi ce vrei este suficient.
Psihologii subliniază și o consecință practică importantă pentru relațiile de cuplu: dorința sau lipsa dorinței de a avea copii ar trebui discutată cât mai devreme între parteneri. Nu după ani și nu atunci când relația este deja construită pe presupuneri. Dacă unul dintre parteneri vede în parenting un obiectiv central al vieții, iar celălalt nu își dorește deloc acest drum, diferența de valori poate duce la conflicte majore mai târziu.
Subiectul influențează și prieteniile sau dinamica de grup. Atunci când renunțăm la ideea că toate femeile trebuie să își dorească același lucru, relațiile devin mai puțin tensionate. O femeie poate fi foarte fericită ca mamă, iar alta la fel de împăcată fără copii. Psihologii propun, în fond, o schimbare de perspectivă: mai puțină judecată și mai mult respect pentru valori diferite. Un lucru rămâne clar în toate datele discutate de specialiști: a nu avea copii poate fi o decizie stabilă, atent gândită și perfect compatibilă cu o viață plină de sens și grijă față de ceilalți.
