Enterocolita apare frecvent vara și, deși în multe cazuri evoluția este ușoară, riscul major rămâne deshidratarea severă. O zi cu diaree, crampe și vărsături nu ar trebui privită ca un simplu disconfort de vară, mai ales când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită. Problema de urmărit nu este doar numărul scaunelor, ci mai ales pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor.
Când aceste pierderi se accentuează, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme severe, chiar șocul hipovolemic. Practic, atunci când simptomele nu mai seamănă cu o indispoziție ușoară, ci cu o stare accentuată de slăbiciune, problema nu mai este doar digestivă.
Enterocolita reprezintă o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi cauzată de infecții virale, cum sunt norovirusul și rotavirusul, de bacterii precum Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul unor alimente contaminate sau în contextul unor boli inflamatorii intestinale.
În sezonul cald, riscul crește din cauza alimentelor păstrate la temperaturi nepotrivite, condiții în care bacteriile se multiplică mai ușor. Printre produsele sensibile se află carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Potrivit Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, iar episoadele digestive care apar într-un grup nu ar trebui minimalizate. Igiena personală și alimentară rămân primele măsuri de protecție, mai ales în lunile calde.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua spre febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Când apar vărsături repetate, febră mare sau scaune cu sânge, situația nu mai seamănă cu o indigestie banală. Același semnal de alarmă apare atunci când starea generală se degradează vizibil, cu amețeli, slăbiciune și crampe musculare. La copii mici, vârstnici, gravide și persoane cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare, iar toleranța organismului este mai redusă.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în cazurile severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Acest lucru contează pentru că tratamentul diferă în funcție de cauză. Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele administrate fără recomandarea medicului pot prelungi boala în loc să o rezolve. Tratamentul se concentrează pe hidratare și poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.
Și alimentația are un rol important. Nerespectarea indicațiilor alimentare, inclusiv neevitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude, poate prelungi boala. În faza acută, nu este momentul pentru mese grele sau pentru ideea că „merge orice, dacă mănânc puțin”. Dacă simptomele sunt ușoare, prioritatea este hidratarea. Dacă apar oboseală accentuată, amețeli, crampe musculare sau scăderea tensiunii, situația cere atenție sporită. Când intervin febra mare, vărsăturile, scaunele cu sânge sau semnele de deshidratare, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
