Cifrele sunt șocante. Peste un milion de copii și tineri din Anglia au ajuns pe listele serviciilor de sănătate mintală doar în ultimul an, un număr aproape dublu față de perioada 2018-2019. Iar anxietatea, motivul cel mai des invocat, reprezintă 16% din totalul trimiterilor. Numai ca dincolo de statistici se ascunde o realitate cruntă pentru mii de familii care așteaptă luni, uneori chiar ani, un sprijin specializat.
Vieți puse pe pauză ani de zile
Rachel de Souza, Comisarul pentru copii al Angliei, a spus lucrurilor pe nume, fără ocolișuri. „Nu există nicio modalitate de a ascunde faptul că cifrele din acest raport sunt dure.” Ea subliniază că impactul real este cel care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.
Și a continuat cu o declarație care arată drama din spatele datelor seci: „Acestea nu sunt doar numere, ci copii ale căror vieți au fost puse pe pauză luni și, în unele caze, ani, așteptând sprijinul de care au nevoie urgentă.” Peste o treime dintre acești copii sunt încă în așteptarea unui tratament, ceea ce transferă o presiune uriașă acasă, la școală și în relațiile cu prietenii.
O criză care se adâncește rapid
Lucrurile stau chiar mai rău decât par la prima vedere. În perioada 2024-2025, peste 60.000 de copii așteptau suport de peste doi ani. Stai puțin, cum vine asta? Anul precedent, cifra era de peste 44.000. Asta înseamnă o creștere de peste 16.000 de copii blocați pe liste de așteptare pe termen foarte lung, de la un an la altul.
Cifrele vorbesc de la sine.
O parte semnificativă a acestei creșteri, după cum notează Lyla, provine din trimiterile pentru suspiciuni de autism și alte condiții neurodezvoltamentale. E drept că acești copii se confruntă cu cele mai lungi perioade de așteptare. V-ați gândit vreodată ce înseamnă pentru o familie să amâne un diagnostic esențial ani la rând, întârziind astfel orice formă de sprijin adaptat la școală sau acasă?
Efectele întârzierii. De la școală la viitor
Minesh Patel, director la Mind (o organizație importantă din domeniul sănătății mintale), avertizează că sistemul este pur și simplu depășit. „Amploarea cererii și nevoile nesatisfăcute prezentate în acest raport sunt profund îngrijorătoare. Peste 1 milion de copii sunt trimiși acum către serviciile de sănătate mintală, dar mulți așteaptă luni sau ani pentru sprijin; este clar că sistemul se luptă să răspundă provocărilor de sănătate mintală pe care le experimentează tinerii.”
Dar care sunt consecințele concrete? Patel explică foarte clar de ce fiecare zi de așteptare contează enorm. „Este deosebit de îngrijorător faptul că peste o treime dintre copii încă așteaptă tratament, mulți pentru mai mult de doi ani. Cu cât tinerii rămân mai mult timp fără sprijin de bună calitate pentru sănătatea mintală, cu atât pot deveni mai bolnavi, crescând probabilitatea de a avea nevoie de acces la sprijin de la serviciile de criză și de urgență. O deteriorare a sănătății mintale a unei persoane tinere poate avea, si un impact serios asupra relațiilor, educației și oportunităților viitoare.”
Soluția nu e doar la medici
Rachel de Souza recunoaște că există și semne pozitive, cum ar fi faptul că mai mulți copii au primit totuși ajutor anul trecut. Avertismentul ei rămâne însă ferm: „Deși au existat unele semne încurajatoare, cu mai mulți copii primind sprijin anul trecut, este greu să ignorăm provocarea colosală cu care se confruntă serviciile de sănătate mintală, deoarece cererea depășește capacitatea sistemului și finanțarea.”
Soluția propusă de ea mută focusul din cabinetul medical în viața de zi cu zi a copilului. „Modul în care căutăm să sprijinim sănătatea mintală a tinerilor trebuie să se schimbe; nu putem aborda sănătatea mintală singuri, în izolare; îmbunătățirea bunăstării copiilor necesită acțiuni la nivel guvernamental. În același timp, trebuie să existe o schimbare în modul în care abordăm sănătatea mintală a copiilor, cu un accent mai mare pe servicii integrate în sănătate, educație și asistență socială pentru a ne asigura că aceștia primesc ajutorul necesar în școli și în comunitate. Doar atunci vom înceta să întrebăm ‘Ce este în neregulă?’, ci mai degrabă ‘Cum putem ajuta?’”
Minesh Patel speră că viitoarea strategie guvernamentală va schimba direcția, oferind un sprijin „receptiv, adaptat și centrat pe persoană”. Până la urmă, miza este uriașă: construirea unui răspuns care să nu mai lase peste 60.000 de copii să aștepte mai mult de doi ani pentru un ajutor important.
