Imaginile cu vedete care revin foarte repede la antrenamente după naștere au readus în prim-plan o presiune pe care multe femei o simt fără să o spună deschis: aceea de a reveni rapid la corpul, ritmul și energia de dinainte de sarcină. Discuția a fost alimentată recent după ce boxerul Tommy Fury a publicat o fotografie cu logodnica sa, Molly-Mae Hague, îmbrăcată în echipament sportiv, la patru săptămâni după ce a născut.
Exemplele invocate sunt apropiate atât ca perioadă, cât și ca mesaj. Molly-Mae Hague a fost fotografiată la sală la mai puțin de patru săptămâni după nașterea fiului ei, Midas. Ellie Goulding (39 de ani) a publicat imagini în care face exerciții cu greutăți la trei săptămâni postpartum. Cardi B (33 de ani), mamă a patru copii, a urcat 80 de etaje pe un aparat de step la doar opt zile după naștere. În același timp, Sienna Miller (44 de ani) a revenit la promovări la trei săptămâni după ce a adus pe lume un bebeluș luna trecută.
Pentru femeile aflate în perioada post-partum, miza reală nu este viteza cu care altcineva ajunge din nou la sală, ci recomandarea medicală. Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS) recomandă să nu fie făcute exerciții fizice intense înainte de controlul de șase săptămâni. Asta înseamnă că postările despre antrenamente la opt zile, trei săptămâni sau patru săptămâni apar toate înaintea acestui prag considerat sigur.
Tommy Fury a scris pe Instagram despre Molly-Mae Hague: „Atât de mândru de fata mea, după ce a născut acum patru săptămâni s-a și întors să rupă sala de sport.” La rândul ei, Ellie Goulding (39 de ani), cântăreață, a însoțit fotografia cu greutăți de mesajul: „Înapoi la treabă din nou.” Potrivit Lyla, aceste mesaje aparent simple pot cântări mult pentru femeile care trăiesc o realitate complet diferită, cu tampoane de sân, lipsă de somn, un corp obosit și un program fragmentat.
Clare Foges, autoare la Dailymail și mamă a patru copii de opt, șase, cinci și doi ani, spune că astfel de postări alimentează ideea că femeile „ar trebui să fie înapoi la sală imediat după ce au născut”. Ea atrage atenția și asupra diferențelor de context. Vedetele nu arată „bonele din fundal, menajera care aspiră și curăță, asistenții care comandă cumpărăturile”. Pentru o mamă obișnuită, care își împarte nopțile în fragmente de somn și zilele între hrăniri, această realitate schimbă complet perspectiva.
Există și un argument medical clar. Clare Foges amintește că NHS recomandă evitarea exercițiilor până la controlul de șase săptămâni, „în parte deoarece hormonul relaxină (care relaxează articulațiile) este încă în corp luni de zile după naștere, punând femeile la un risc mai mare de rănire”. De aceea, imaginile motivaționale de pe rețelele sociale nu ar trebui transformate într-un standard personal de recuperare.
În plus, impactul nu este doar fizic, ci și emoțional. Clare Foges vorbește despre „impactul mental pe care aceste tipuri de postări îl au asupra mamelor obișnuite care se luptă în mlaștina de tampoane de sân îmbibate și zero somn”. Ea mai subliniază: „Milioane de tineri văd postările lui Molly-Mae și Tommy ca un model pentru propriile vieți. Așa că atunci când o proaspătă mamă o vede pe ea celebrată pentru că face exerciții atât de curând, ar putea concluziona că și ele ar trebui să-și încredințeze bebelușul celui mai apropiat adult responsabil și să meargă la sală.”
Concluzia este simplă: feed-ul nu trebuie confundat cu un reper medical. În această perioadă, odihna, sprijinul real și răbdarea cu propriul corp pot conta mai mult decât orice idee de „revenire”. Iar pentru cei care influențează publicul online, responsabilitatea este mare. Clare Foges rezumă astfel: „oamenii care își petrec viețile generând conținut pentru rețelele sociale au niveluri uriașe de influență și cu această influență vine responsabilitatea”.
