O transformare pornită de la un vis

Dr. Florin Bălănică a pierdut 104 kilograme în doar opt luni, o transformare remarcabilă pornită de la o greutate de 204 kilograme. Dincolo de cifre, experiența sa personală a stat la baza dezvoltării unei metode medicale bazate pe psihonutriție, care abordează cauzele profunde ale îngrășării. El povestește că momentul decisiv, declicul, a venit în urma unui vis care l-a speriat profund.

„Niciun om nu este vinovat pentru că se îngrașă, dar fiecare este responsabil”, explică medicul. Acaparat de muncă și de dezvoltarea profesională, ajunsese să uite de propria persoană. „Declicul meu a fost un vis: m-am trezit într-o dimineață cu ideea că cei patru copii pe care mi-i doream vor trăi fără mine. Din acel moment, timp de 8 luni, nimeni nu m-a mai putut opri.”

De ce dietele eșuează adesea

Ideea centrală a metodei sale este că organismul nostru nu interpretează o dietă ca pe o simplă ajustare a caloriilor, ci o poate percepe ca pe o amenințare la adresa supraviețuirii. Acest mecanism biologic explică de ce multe tentative de slăbire eșuează.

„Pentru creierul uman, «scăderea în greutate» este un nonsens. Creierul e programat pentru supraviețuire și percepe pierderea resurselor ca pe un pericol”, spune dr. Bălănică. De aceea, abordarea sa nu se concentrează direct pe conținutul farfuriei, ci caută mai întâi cauza reală, care poate fi emoțională, hormonală sau legată de microbiotă.

Această perspectivă este cu atât mai relevantă cu cât, în România, peste 70% dintre adulți se luptă cu excesul ponderal, iar 25% dintre copiii evaluați pe litoral au probleme de greutate.

Psihonutriția, o abordare completă

Psihonutriția combină medicina, nutriția și psihologia pentru a oferi o soluție integrată. Atena Stoica, psihoterapeută și prim-vicepreședintă a Societății Române de Medicină a Stilului de Viață (RSLM), subliniază că Organizația Mondială a Sănătății clasifică obezitatea ca fiind o boală cronică, recidivantă și multifactorială. Aceasta înseamnă că nu are o singură cauză și, implicit, nu poate fi tratată printr-o singură intervenție. „În managementul obezității, adevăratul «Sfânt Graal» nu este pierderea în greutate, ci sustenabilitatea acesteia”, precizează Atena Stoica, potrivit Lyla.

Dacă te lupți cu o poftă continuă, care nu pare legată de foamea fizică, explicația poate veni din stresul cronic. Psihonutriționista numește acest mecanism „foame de reglare”. Când organismul este constant în alertă, mâncarea ultraprocesată poate acționa ca un calmant de moment pentru sistemul nervos. Astfel, abordarea strictă, bazată pe voință, ratează tocmai motivul real care te împinge spre frigider. Un alt factor important este stigmatizarea legată de greutate. Critica din exterior, odată internalizată, alimentează rușinea, care, la rândul ei, intensifică mâncatul emoțional. Medicul diabetolog Sorina Ispas a trecut printr-o experiență similară, slăbind 20 de kilograme după ce a conștientizat că mânca din cauza stresului.

Medicația modernă: un instrument, nu o soluție magică

Tratamentele moderne, precum terapia injectabilă hormonală cu agoniști GLP-1, sunt prezentate ca un instrument util, dar nu ca o soluție completă. Atena Stoica le descrie ca pe o „fereastră terapeutică”, deoarece reduc apetitul biologic și „zgomotul alimentar” din minte, dar nu produc singure schimbarea de comportament necesară pentru a menține rezultatele.

Dr. Florin Bălănică întărește această idee: „Terapia injectabilă nu te face să slăbești în sine, ci îți schimbă relația cu mâncarea, iar scăderea în greutate este doar consecința.” El avertizează că, fără investigații preliminare și un meniu personalizat, riscurile pot fi uriașe. Efectele adverse minore menționate includ greața, vărsăturile și tulburările de tranzit, însă există și riscuri majore, precum patologii pancreatice acute sau afectări ale glandelor suprarenale. Mesajul final este unul blând și încurajator: dacă eforturile tale de a slăbi se blochează repetat, nu înseamnă că nu ai voință. Poate însemna că relația ta cu mâncarea este prinsă între stres, biologie și emoții, iar o schimbare durabilă are nevoie de o abordare care să le adreseze pe toate.